Descoperirea vocaţiei

Căutând binele cel mai mare

În viziunea ignaţiană a lumii nu este loc pentru mediocritate. Cunoscutul nostru moto, Ad maiorem Dei gloriam, rezumă întregul nostru elan spiritual. Acţiunile noastre sunt caracterizate de acest „magis”, o tensiune vie care ne aminteşte că întotdeauna este posibil să facem un pas înainte faţă de unde am ajuns, fiindcă drumul nostru corespunde manifestării din ce în ce mai concrete a măririi lui Dumnezeu. Cu discernământul oferit de Spiritul Sfânt, învăţăm să recunoaştem binele în fiecare situaţie şi să o alegem pe cea care conduce la binele mai mare.

Exerciţii spirituale

dsc08142

Exerciţiile spirituale, rodul inspiraţiei dumnezeiești cules de geniul spiritual al lui Ignaţiu, este sursa care generează modul în care ne raportăm la Dumnezeu, la noi înşine şi la lume. Este un timp ieşit din comun care ne permite să ne întoarcem la realitate cu aceleaşi sentimente pe care le-a avut Cristos. Este un itinerar structurat şi personalizat care ne permite să facem ordine în viaţa noastră şi să redescoperim forţa motrice a activităţii noastre: relaţia vie cu cel Înviat.

Meditaţie

Este vorba despre meditaţia personală la Cuvântul lui Dumnezeu.

ffl_9811

Un timp zilnic de linişte interioară în care viaţa de zi cu zi, alcătuită din obligaţii, relaţii şi situaţii, este cufundată în Cuvânt şi inima rezonează în conformitate cu corzile atinse. Efectuarea cu răbdare a acestui tip de rugăciune ne permite să distingem diferitele „mişcări spirituale” care orientează inima şi o face să acţioneze. Prin intermediul acestora, putem recunoaşte vocea Spiritului înăuntrul nostru pentru a o urma unde doreşte să ne poarte. Practicăm astfel arta discernământului.

Examen de conştiinţă

buc_9304

Nu este vorba despre a ne gândi din nou la ziua care a trecut şi a hotărî dacă faptele noastre au fost bune sau rele. Examenul de conştiinţă ne ajută mai degrabă la recuperarea privirii binevoitoare cu care Dumnezeu se uită la viaţa noastră şi „turnarea” acesteia în ziua care tocmai a trecut. Se ivesc astfel locurile de consolare şi de dezolare ale vieţii noastre de zi cu zi care arată modul în care libertatea noastră este „jucată” în diferite situaţii, ba confirmându-se, ba deteriorându-se. Trăirile noastre, învăluite în iubirea Tatălui, sunt unificate prin mulţumirea sau cererea de iertare care vin din inimă.