Educaţie şi formare

Explorarea posibilităţilor

Dintotdeauna, dimensiunea intelectuală este considerată esenţială pentru orice activitate a noastră. În timpul perioadei de formare, primim instrumentele necesare pentru a învăţa să reflectăm profund şi sistematic la condiţia umană în lumina Evangheliei, pentru a identifca motivele principale spirituale, psihologice, sociale, economice şi politice care mişcă oamenii din timpurile noastre şi pentru a elabora propuneri noi şi potrivite pentru a combina apostolatul creştin cu promovarea dreptăţii în toate aspectele sale.

Aprecierea binelui deja prezent

Metoda noastră de înculturare porneşte de la presupunerea că omenirea, prin felul său de a trăi, este mereu o expresie – conştientă sau nu – a descendenţei sale divine şi merită deci să o respectăm şi să ne apropiem de ea cu atenţie pentru a înţelege cum Spiritul se manifestă în ea şi generează un lucru bun pe care nu îl putem pricepe imediat. Astfel, suntem încurajaţi să studiem cu răbdare temeinic contextele în care trăim mai degrabă decât să le demonizăm sau să le judecăm în avans, pentru a putea descoperi şi parcurge căi inedite care duc la Domnul.

Elaborarea de noi limbaje

Atenţi la noutate şi la inovaţie, încercăm să ne înţelegem credinţa din nou într-o lume în schimbare. A lucra cu noi limbaje şi a adopta noi perspective este un exerciţiu care ne face să ne îndoim constant de convingerile noastre şi ne stimulează să le reformulăm nu pornind de la scheme deja construite, ci de la experienţe vii şi actualizate. Astfel, învăţăm să gândim nu în mod abstact, folosind concepte, ci în mod relaţional.

Trăind în paradoxuri

Pedagogia ignaţiană ne invită să devenim prieteni cu paradoxurile. Evanghelia însăşi este plină de paradoxuri. Cel mai mare dintre acestea este cel al crucii: un semn de moarte care devine simbol al salvării. Inima omului este un loc plin de paradoxuri. A învăţa să trăim dimensiunea paradoxului este o cale de a căpăta înţelepciune şi de a ne dezvolta creativitatea. Astfel, paradoxurile ne provoacă în mod continuu: a fi sau a face? Contemplare sau acţiune? Rugăciune sau viaţă profetică? Uniţi în mod intim cu Cristos sau aflaţi complet în lume?

Bucuria provocată de eşecuri

A trăi un eşec nu este niciodată plăcut, mai ales după ce am muncit cu pasiune. A privi eşecul dintr-un alt unghi şi a-l bineveni înseamnă să ne punem sub semnul întrebării, să intrăm în contact cu umanitatea noastră cea mai fragilă, să cunoaştem umilinţa ca pe o ocazie suplimentară de a ne lăsa salvaţi de Domnul. Din punct de vedere apostolic, acest lucru ne ajută să empatizăm cu persoanele care trăiesc insuccese, dezamăgiri, frustrări şi nedreptăţi în fiecare zi. Astfel, învăţăm să-i respectăm şi să-i preţuim pe cei răniţi, fără a fugi speriaţi.

Înfruntarea obstacolelor

Înfruntarea obstacolelor (cauzate bineînteles de duşmani, dar mai ales de prieteni sau uneori de cei cu funcţii mai înalte) într-un mod constructiv este de mare ajutor pentru a deveni mai constanţi şi mai leali misiunilor. A învăţa să cerem, dar şi să primim feedback atunci când lucrăm împreună contribuie la îmbunătăţirea calităţii relaţiilor şi a acţiunilor noastre. În exerciţii, Ignaţiu ne invită să luăm în serios vorbele celorlalţi, fără a-i judeca sau a le minimiza importanţa spuselor, încercând să înţelegem ce anume doresc să comunice cu adevărat.

 

FORMAREA PREOŢILOR

Noviciatul

Noviciatul este perioada în care cel care intră în Societatea lui Isus învaţă pentru prima dată care este modul nostru de viaţă. Prima experienţă propusă este o sesiune de o lună de exerciţii spirituale: nucleul incandescent al spiritualităţii noastre. Novicele experimentează în mod concret cum se manifestă Domnul prin umanitatea sa alcătuită din merite şi din defecte şi învaţă un vocabular spiritual pentru a reinterpreta orice altă experienţă în lumina legământului său. Urmează alte „experimente”, sau, în alte cuvinte, situaţii dificile, prin care se antrenează să perceapă prezenţa lui Dumnezeu chiar şi în greutăţi. Perioada de noviciat pentru iezuiții din România durează doi ani şi se desfăşoară la Genova, în Italia.

Perioada filozofiei

Studiul în această fază este considerat o primă formă de misiune la care este trimis un iezuit. În această perioadă, acesta are ocazia să-şi creeze propriul său mod de a studia, să aprofundeze cu pasiune materiile care corespund cel mai bine orientării sale intelectuale şi să găsească un echilibru sănătos între viaţa în comunitate, apostolat, rugăciune şi studiu. În această fază, iezuitul începe să experimenteze primele forme de colaborare, atât în cadrul, cât şi în afara Ordinului. Filozofatul durează doi sau trei ani şi se desfăşoară la Roma, la Universitatea Pontificală Gregoriană.

Perioada magisteriului

Este o perioadă de întrerupere a studiilor şi de intrare într-o comunitate activă. Implicarea în ritmul de zi cu zi al vieţii noastre, muncind alături de confraţii nostri mai experimentaţi, facilitează procesul de integrare spirituală şi de dezvoltare umană în toate aspectele sale. Însoţit în ceea ce face, iezuitul în perioada magisteriului îşi dă seama care este realitatea care îl aşteaptă şi redimensionează idealismul chemării sale. Reiese de aici gradul de maturitate al persoanei şi capacitatea acesteia de a-şi asuma mici responsabilităţi. Poate dura de la unul la trei ani, în funcţie de caz.

Studiul teologiei

Iezuitul în formare se concentrează pe pregătirea sa pentru preoţie. Este momentul de a-şi reexamina propria experienţă religioasă pentru a verifica echilibrul afectiv personal la care a ajuns, sentimentul de apartenenţă la Ordin şi angajamentul profund pentru misiunea Bisericii. Studiul teologiei nu este o asimilare de informaţii despre Dumnezeu, ci o elaborare a materialelor teologice pornind de la eforturile cauzate de realitatea trăită în perioada magisterului. Studiul teologiei durează în medie trei ani şi se desfăşoară în prezent în „teologate” internaţionale la Madrid, Paris sau Londra.

Licenţa şi studiile speciale

Licenţa corespunde fazei de studiu care urmează după primul ciclu de teologie. Iezuitul în formare este hirotonit preot şi intră într-o comunitate activă. În acest context, colaborând cu confraţi de-ai săi şi cu laici, îşi continuă studiile, specializându-se pentru misiunea în care este trimis. În afară de licenţă, uneori sunt prevăzute şi cursuri speciale în funcţie de tipul de misiune. Exigenţele actuale ne cer o capacitate de muncă tenace şi constantă, o fineţe a discernământului pentru a analiza realitatea prin intermediul viziunii noastre spirituale şi o creativitate inteligentă pentru a ne comunica propriile gânduri.

Al treilea an

Este ultima etapă a formării de bază a unui iezuit. Este vorba despre sinteza drumului parcurs până la acest moment, în toate dimensiunile sale (spirituală, intelectuală, relaţională şi experimentală) cu scopul de a intra definitiv în Societatea lui Isus, intrare realizată prin intermediul voturilor solemne. Este o perioadă în care iezuitul îşi reelaborează propria apartenenţă la Ordin din punct de vedere afectiv, reparcurgând experienţele fundamentale care i-au atins inima: luna de exerciţii spirituale, contactul cu săracii, aprofundarea studiilor şi experienţa internaţională. Se efectuează de obicei în străinătate.

Formarea permanentă

Formarea noastră continuă toată viaţa. După formarea de bază, iezuitul este suficient de matur pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru propria formare. Ordinul continuă să-i ofere instrumente şi oportunităţi de a aprofunda aspectele de care are nevoie pentru a fi la curent cu noutăţile şi a nu pierde ritmul timpurilor. Prietenia dintre noi şi împărtăşirea ne ajută se ne transmitem unul altuia acele competenţe care considerăm că trebuie să devină capital comun al Ordinului.

 

FORMAREA FRAŢILOR

Noviciatul

Noviciatul este perioada în care cel care intră în Societatea lui Isus învaţă pentru prima dată care este modul nostru de viaţă. Prima experienţă propusă este o sesiune de o lună de exerciţii spirituale: nucleul incandescent al spiritualităţii noastre. Novicele experimentează în mod concret cum se manifestă Domnul prin umanitatea sa alcătuită din merite şi din defecte şi învaţă un vocabular spiritual pentru a reinterpreta orice altă experienţă în lumina legământului său. Urmează alte „experimente”, sau, în alte cuvinte, situaţii dificile, prin care se antrenează să perceapă prezenţa lui Dumnezeu chiar şi în greutăţi. Perioada de noviciat durează doi ani şi se desfăşoară la Genova.

Perioada magisteriului

Este o perioadă de întrerupere a studiilor şi de intrare într-o comunitate activă. Implicarea în ritmul de zi cu zi al vieţii noastre, muncind alături de confraţii nostri mai experimentaţi, facilitează procesul de integrare spirituală şi de dezvoltare umană în toate aspectele sale. Însoţit în ceea ce face, iezuitul în perioada magisteriului îşi dă seama care este realitatea care îl aşteaptă şi redimensionează idealismul vocaţiei sale. Reiese de aici gradul de maturitate al persoanei şi capacitatea acesteia de a-şi asuma mici responsabilităţi. Poate dura de la unul la trei ani, în funcţie de caz.

Studiul

Studiile speciale sunt necesare pentru dobândirea de cunoştinţe şi de competenţe mai sofisticate care ajută iezuitul să răspundă mai bine nevoilor apostolice cărora este destinat. Este vorba despre un studiu focalizat care să răspundă la o misiune specifică pe care acesta o primeşte. Spre exemplu, studiul limbilor sau a culturii locale, al psihologiei sau al comunicării, al economiei sau a dreptului, toate acestea pornind de la contextul în care trăieşte.

Practica

Este locul în care fratele iezuit poate în sfârşit să se joace pe sine în totalitate în exercitarea muncii sale de apostolat, găsindu-şi propriile puncte forte şi puncte slabe. Viaţa de zi cu zi reexaminată continuu în lumina sensibilităţii ignaţiene continuă procesul de integrare a persoanei şi angajamentul afectiv realist al propriei sale vocaţii.

Al treilea an

Este ultima etapă a formării de bază a unui iezuit. Este vorba despre sinteza drumului parcurs până la acest moment, în toate dimensiunile sale (spirituală, intelectuală, relaţională şi experimentală) cu scopul de a intra definitiv în Societatea lui Isus, intrare realizată prin intermediul voturilor solemne. Este o perioadă în care iezuitul îşi reelaborează propria apartenenţă la Ordin din punct de vedere afectiv, reparcurgând experienţele fundamentale care i-au atins inima: luna de exerciţii spirituale, contactul cu săracii, aprofundarea studiilor şi experienţa internaţională. Se efectuează de obicei în străinătate.

Formarea permanentă

Formarea noastră continuă toată viaţa. După formarea de bază, iezuitul este suficient de matur pentru a-şi asuma responsabilitatea pentru propria formare. Ordinul continuă să-i ofere instrumente şi oportunităţi de a aprofunda aspectele de care are nevoie pentru a fi la curent cu noutăţile şi a nu pierde ritmul timpurilor. Prietenia dintre noi şi împărtăşirea ne ajută se ne transmitem unul altuia acele competenţe care considerăm că trebuie să devină capital comun al Ordinului.