Iezuiţii şi “devotio moderna”

1548

Spiritualitatea iezuiţilor este rodul matur al experienţei spirituale a lui Ignaţiu care îmbină sensibilitatea prezentă în devotio moderna cu misiunea apostolică. Devotio moderna, apărută cu un secol înainte, preferă componenta afectivă şi personală ca loc principal al rugăciunii, însă are tendinţa de a neglija angajamentul apostolic, considerând că implicarea în lume este o distragere de la rugăciune. Ignaţiu recuperează locul central al spiritualității tipice pentru devotio moderna, însă o transformă în misiune apostolică. Astfel, a fi „contemplativi în acțiune” devine un leit motiv al modului de a proceda al Societăţii lui Isus.