Colegiul Roman

Entuziasmat de succesul, atât ştiinţific cât şi apostolic, al colegiului-universitate din Messina (1547), Ignaţiu se gândeşte să înfiinţeze o instituţie asemănătoare la Roma. Activitatea începe în 1551 într-o casă modestă de pe strada Capitolina cu cincisprezece studenţi iezuiţi. Din cauza spaţiului insuficient, având în vedere succesul obţinut, instituţia se mută pe strada numită în prezent „strada del Gesù” („strada lui Isus”).

Scrisorile lui Ignaţiu arată că acesta doreşte să creeze un seminar care să reprezinte un model pentru instituţii asemănătoare în alte ţări, cărora Colegiul Roman le va trimite profesori bine pregătiţi. Instruirea este gratuită. Ignaţiu încearcă în mod activ să doteze Colegiul cu un tipar pentru a publica manuale la cost redus pentru studenţii săraci.

În 1557, Colegiul trebuie să-şi schimbe sediul din nou şi se mută pe terenul unde se află în prezent biserica Sfântul Ignaţiu, dar pe care, la mometul respectiv, se construia biserica cu hramul Bunei Vestiri.

Sfântul Părinte Grigore al XIII-lea este considerat al doilea întemeietor al Colegiului, deoarece, în 1581, pune la dispoziţie un venit suficient pentru a menţine la studii aproximativ o sută de persoane. Însă spaţiul nu este suficient, şi atunci iezuiţii cer să li se pună la dispoziţie suprafaţa care merge de la Colegiu la piaţa actuală, cumpărând casele care se aflau acolo. În ianuarie 1582, se pune piatra de temelie.

La începutul secolului al XVII-lea, Colegiul Roman este frecventat de 2000 de studenţi. Este necesară, deci, construirea unei noi biserici: este vorba de actuala biserică Sfântul Ignaţiu, începută în 1626, deschisă publicului în 1650 şi ale carei ornamentaţii au fost terminate în 1773.

Clădirea excelentă oferă un nou impuls pentru studiul muzicii: operele teatrale reprezentate de către Colegiul Roman încep să facă parte dintre evenimentele importante din calendarul oraşului.

În perioada suprimării Ordinului (1773-1814), Colegiul este încredinţat clerului diecezan de la Roma, sub conducerea unei comisii de cardinali. În 1824, este încredinţat din nou Ordinului de către Papa Leon al XII-lea, odată cu biserica Sfântul Ignaţiu.

Din cauza evenimentelor din 1870, se elimină clasele inferioare şi, trei ani mai târziu, clădirea este confiscată conform legislaţiei italiene. Se doreşte conservarea numelui semnificativ de „Colegiu Roman” pentru gimnaziu şi liceu. În 1873, clasele superioare, cu numele de „Universitatea Pontificală Gregoriană”, care mai aveau 200 de studenţi, sunt mutate în vechiul palat Borromeo, sediu istoric al seminarului roman. Între 1880 şi sfârşitul secolului al XIX-lea, numărul de studenţi trece de la 415 la peste 2000.

Din cauza spaţiului redus, în 1919, Papa Benedict al XV-lea achiziţionează un teren în piaţa Pilotta. Aici, începând cu anul 1924, este construit sediul actual. În 1928, Papa Pius al XI-lea asociază Institutul Biblic Pontifical şi Institutul Oriental cu Gregoriana, iniţiind o strânsă colaborare între cele trei.

Astăzi, tradiţionalului corp de profesori iezuiţi i se adaugă preoţi care fac parte din alte Ordine religioase şi membri ai diecezelor, maici şi laici. Numărul de studenţi este mai mare de 3000.