Sf. Francisc Xaveriu SJ

xaveriFrancisc Xaveriu (ianuarie 1506 – insula Sancian, 1552) este supranumit „Apostolul Indiilor”. Opera sa misionară a fost, într-adevăr, decisivă pentru dezvoltarea creştinismului modern în întreaga macroregiune a Asiei meridionale. Biserica îl sărbătoreşte ca principalul sfânt patron al misionarilor. Viaţa sa, însă, nu a fost foarte lineară.

Originar din Navara, Francisco este coleg de cameră cu Ignaţiu de Loyola şi cu Petru Favre, în timpul studiilor lor la Paris. Dacă între Ignaţiu şi Petru apare imediat un sentiment de înţelegere, Francisc se arată pentru mult timp neîncrezător faţă de nobilul basc, care, pe vremea când era cavaler, a fost duşman al independenţei politice a Navarei. Mai mult decât atât, Francisc hotărâse să înceapă o carieră ambiţioasă. De aceea, propunerile pioase ale lui Ignaţiu reprezintă obstacole pentru el. Totuşi, la un moment dat, inima sa este câştigată de mărturia afecţiunii dezinteresate pe care cei doi colegi de cameră ai săi o simt faţă de Cristos.

În momentul în care primii iezuiţi se stabilesc la Roma, Francisc este trimis în India aproape imediat, dar ca accidental: iezuitul care ar fi trebuit să plece în locul său se îmbolnăveşte. Astfel, Francisc trebuie să facă faţă călătoriilor lungi şi periculoase şi întâlnirilor neaşteptate cu oameni atât de diferiţi: de la pescarii săraci de pe coastele Indiei şi până la nobilii intelectuali din Japonia. În plus, trebuie să abiă de-a face cu negustori europeni care îşi urmăresc propriile interese fără prea multe scrupule. În toate aceste aventuri îl susţine faptul că se ştie colaborator al misiunii lui Cristos: populaţii întregi ascultă Evanghelia pentru prima dată. Un ajutor important îi vine şi din prietenia solidă cu ceilalţi iezuiţi, întreţinută printr-un schimb de scrisori.

Când Francisc moare la 46 de ani, parcursese mai mult de 62000 de kilometri în doar 10 ani. Se află la porţile Chinei, unde şi-ar fi dorit mult să vestească Evanghelia.